|
 |
 |
|
Akvavit, cunoscuta si sub denumirea de “aquavit” sau “akevitt” reprezinta nu doar o spirtoasa recunoscuta la nivel national, ea face parte din cultura scandinava. In mod normal Akvait este o spirtoasa distilata, aromata cu diferite plante ca: fenicul, anason, marar, coriandru si altele si contine de obicei 40% alcool (80 proof). Termenul “akvavit” vine de la latinescul “aqua vitae” insemnand “apa vietii” si desi exista povesti care sustin ca akvavit provine de la apa din vin, acestea sunt doar fictiune.
Akvavit este in principiu o spirtoasa neutra distilata din cartofi sau cereale, aromata cu diferite plante precum semintele de chimen, anason, fenicul si altele, existand chiar si o versiune a acesteia cu aroma de chihlimbar. Desigur ca fiecare brand are propria reteta, singurul lucru care se pastreaza in toate fiind chimenul, principala aroma din akvavit. Akvavit are de obicei o nuanta de galben palid, datorita procesului de invechire, dar tenta poate varia de la alb pana la maro deschis, lucru care nu indica neaparat vechimea bauturii. Nu exista indicatoare pentru vechimea spirtoasei atunci cand aceasta este tinuta in butoaie vechi care nu ii mai confera nicio culoare. Colorantul de caramel poate fi utilizat pentru a-i da lichidului o culoare maronie.
|
|
|
Amaretto este un celebru lichior Italian obtinut fie din migadale sau bucati de caise, fie din combinarea acestora.
Aroma dulce-amaruie a lichiorului de migdale este foarte cunoscuta datorita diferitelor utilizari: dincolo de a fi o bautura unica (da un gust specific cocktail-urilor) este folosit si in diferite feluri de mancare (in special la deserturi). Amaretto poate fi servit fie sec, fie cu gheata, cu un strop de lime sau in cocktail-uri (Godfather).
Numele vine de fapt de la bitterul Italian obtinut din migdale (mandorla amara), si este un diminutiv provenit de la italianul “amaro” (amar). Desi aceasta este originea cuvantului, bautura nu trebuie confundata cu un un alt bitter Italian pe baza de plante denumit chiar Amaro.
|
|
|
|
|
Amaro este in principiu un lichior, originar din Italia si foarte asemanator cu bitterul, cuvantul “amaro” insemnand “amar” in traducere. Categoria de lichioruri Amaro este una foarte mare unde nu se impun standarde foarte riguroase, aceste spirtoase fiind descrise ca un sirop maroniu inchis, cu aroma de plante, un lichior dulce-amarui, cu un continut de alcool ce variaza intre 16%-35%. Termenul amaro este folosit pentru astfel de spirtoase produse numai in Italia, desi lichioruri asemanatoare cu amaro se gasesc peste tot in lume.
|
|
|
|
|
Armagnac este un tip de brandy obtinut din struguri produs in Gasconia, regiune din Franta. Este o spirtoasa asemanatoare cu coniacul care este produs in regiunea Cognac tot in Franta. Acesta este obtinut prin distilarea vinului in alambicuri numite coloane de distilare (cele obisnuite fiind folosite pentru coniac), iar apoi este supus procesului de invechire in butoaie de stejar timp de cel putin 2 ani. Regiunea Armagnacului este una din primele regiuni din Franta care produce spirtoase distillate desi aceste armagnacuri nu sunt la fel de cunoscute ca si coniacul.
Armagnac este cea mai cunoscuta regiune viticola si una dintre cele mai bune zone producatoare de brandy. Principalele feluri de struguri folosite in obtinerea armagnacului sunt Ugni Blanc, Colombard, Folle Blanche, şi Baco 22A. Exista si o diferenta in procesul de distilare, armagnacul fiind distilat doar o singura data facandu-l mai aspru si mai putin rafinat,in timp ce coniacul se distileaza de doua ori.
|
|
|
|
|
Bitter-ul este una din spirtoasele putin mai greu de inteles de majoritatea oamenilor, care desi cunosc sub aceasta denumire fie o bautura spirtoasa fie un medicament, niciodata nu le cunosc ca un tot. La ora actuala se considera ca exista doua tipuri de bitter folosite in bartending, probabil unul derivat din celalt pe parcursul timpului. Cert este ca la inceput a existat o anume esenta, numta bitter care a fost inventata si apoi vanduta ca si un mediacament semi-universal. Acest prim bitter si-a primit numele datorita gustului in primul rand si in al doilea rand datorita faptului ca nu primeste adaos de zahar inainte de imbuteliere.
Bitter-ul original chiar dupa ce a trecut de faza de a fi comercializat ca si medicament nu putea fi baut simplu si se folosea ca si aroma suplimentara in cocktail-uri sau chiar mancaruri. Odata cu trecerea timpului a mai aparut un tip de bitter care putea fi consumat simplu, dar si in cocktail-uri, o spirtoasa care nu isi mai merita numele datorita faptului ca i se adauga zahar inainte de imbuteliere. Astfel s-au creat doua categorii de bitter, una dintre ele fiind bitter-ul aromatic, iar cealalta bitter-ul de baut.
|
|
|
|
|
|
|
Pagina 1 din 6 |
Spirtoase
