Coniacul este unul dintre cele mai fine tipuri de brandy, bucurandu-se de o istorie foarte lunga si de prestigiul din spatele acesteia. Numele spirtoasei provine din regiunea Cognac, o cunoscuta zona viticola, acest brandy fiind singurul autorizat sa poarte numele Cognac. De-a lungul anilor numele s-a transformat intr-un standard de calitate, pentru a primi denumirea de coniac, in afara de a fi produs in regiunea Cognac, spirtoasa trebuie sa indeplineasca anumite standarde. Aceste conditii ii asigura pe consumatorii de coniac ca, ori de cate ori vor gusta bautura lor preferata vor intalni aceasi calitate superioara.
In spatele producerii coniacului exista o traditie impresionanta asigurandu-ne ca fie lot de coniac este asemanator cu cel anterior. Acest lucru se intampla de sute de ani, specialistii in coniac sustinand ca reteta acestuia nu s-a schimbat deloc in 300 de ani, poate doar cu cateva imbunatatiri. Standarde riguroase in producerea coniacul se impun inca de la alegerea strugurilor in obtinerea vinului; cel putin 90% din struguri sunt Ugni Blac sau Folle Blanche ori Colombard. O alta cerinta este procesul de invechire la care este supus fiecare lot, coniacul trebuind sa fie pastrat cel putin 2 ani in butoaie de stejar francez sau macar de stejar European.
Desi in prezent coniacul este o bautura nobila, in trecut acesta era considerat bautura saracilor. Vinurile albe care nu puteau fi baute datorita aciditatii sau a uscaciunii in cazul in care erau distillate, erau utilizate in producerea “eau-de-vie” (sensul propriu fiind de apa vietii) care s-a transformat ulterior in coniac. Eau-de-vie se obtine, cel putin in prezent, printr-un proces foarte strict de dubla distilare efectuat in alambicuri traditionale de cupru de marimi controlate. Dupa incheierea ambelor procese de distilare se obtine un lichid incolor cu aproximativ 70% alcool in volum, fiind apoi supus procesului de invechire inainte de a fi exportat pe piata. Dupa incheierea procesului de invechire, produsul final este imbuteliat avand 40% alcool in volum. In coniacul de calitate inferioara se adauga caramel pentru colorarea acestuia. Coniacul este un amestec de eaux-de-vie de diferite varste, vechimea coniacului fiind data de cel mai recent component eau-de-vie din amestec. Motivul pentru care se folosesc mai multe eaux-de-vie din diferire zone ale regiunii Cognac, sau din diferite podgorii este acela ca un singur component nu este suficient in obtinerea complexitatii dorite.
Desi cele mai cunoscute marci de coniac folosesc aceasta metoda, exista si cognacuri obtinute dintr-un singur eau-de vie, produsul fiind cel asemanator unui whisky, denumirea fiind de coniac artizanal. Marii producatori de coniac au un degustator specializat care se asigura ca in urma procesului de amestecare, noul coniac are acelasi gust si aroma ca si ultimul lot produs.
Coniacul are acelasi sistem de clasificare ca si categoria din care face parte (Brandy): V.S., V.S.O.P., X.O., Hors d’age, si pe langa aceste categorii, mai sunt cateva mai putin oficiale, cum ar fi : Napoleon (intre V.S.O.P. si X.O.), Extra (mai vechi decat X.O.), Vieux (intre V.S.O.P. si X.O.), Vieille Reserve (asemanator cu Hors d’age).
Cognac-urile sunt servite in pahare anifter/balloon, la temperatura camerei, si sunt incalzite in palma pentru a-si elibera aromele, Coniacul este o spirtoasa nobila si veche, care se serveste de obicei sec, deoarece alta utilizare ar duce la distrugerea aromelor.
In spatele producerii coniacului exista o traditie impresionanta asigurandu-ne ca fie lot de coniac este asemanator cu cel anterior. Acest lucru se intampla de sute de ani, specialistii in coniac sustinand ca reteta acestuia nu s-a schimbat deloc in 300 de ani, poate doar cu cateva imbunatatiri. Standarde riguroase in producerea coniacul se impun inca de la alegerea strugurilor in obtinerea vinului; cel putin 90% din struguri sunt Ugni Blac sau Folle Blanche ori Colombard. O alta cerinta este procesul de invechire la care este supus fiecare lot, coniacul trebuind sa fie pastrat cel putin 2 ani in butoaie de stejar francez sau macar de stejar European.
Desi in prezent coniacul este o bautura nobila, in trecut acesta era considerat bautura saracilor. Vinurile albe care nu puteau fi baute datorita aciditatii sau a uscaciunii in cazul in care erau distillate, erau utilizate in producerea “eau-de-vie” (sensul propriu fiind de apa vietii) care s-a transformat ulterior in coniac. Eau-de-vie se obtine, cel putin in prezent, printr-un proces foarte strict de dubla distilare efectuat in alambicuri traditionale de cupru de marimi controlate. Dupa incheierea ambelor procese de distilare se obtine un lichid incolor cu aproximativ 70% alcool in volum, fiind apoi supus procesului de invechire inainte de a fi exportat pe piata. Dupa incheierea procesului de invechire, produsul final este imbuteliat avand 40% alcool in volum. In coniacul de calitate inferioara se adauga caramel pentru colorarea acestuia. Coniacul este un amestec de eaux-de-vie de diferite varste, vechimea coniacului fiind data de cel mai recent component eau-de-vie din amestec. Motivul pentru care se folosesc mai multe eaux-de-vie din diferire zone ale regiunii Cognac, sau din diferite podgorii este acela ca un singur component nu este suficient in obtinerea complexitatii dorite.
Desi cele mai cunoscute marci de coniac folosesc aceasta metoda, exista si cognacuri obtinute dintr-un singur eau-de vie, produsul fiind cel asemanator unui whisky, denumirea fiind de coniac artizanal. Marii producatori de coniac au un degustator specializat care se asigura ca in urma procesului de amestecare, noul coniac are acelasi gust si aroma ca si ultimul lot produs.
Coniacul are acelasi sistem de clasificare ca si categoria din care face parte (Brandy): V.S., V.S.O.P., X.O., Hors d’age, si pe langa aceste categorii, mai sunt cateva mai putin oficiale, cum ar fi : Napoleon (intre V.S.O.P. si X.O.), Extra (mai vechi decat X.O.), Vieux (intre V.S.O.P. si X.O.), Vieille Reserve (asemanator cu Hors d’age).
Cognac-urile sunt servite in pahare anifter/balloon, la temperatura camerei, si sunt incalzite in palma pentru a-si elibera aromele, Coniacul este o spirtoasa nobila si veche, care se serveste de obicei sec, deoarece alta utilizare ar duce la distrugerea aromelor.
