Fernet-ul este un fel de bitter, de amaro mai bine spus deoarece este produs in Italia, dintr-un anumit numar de plante. Plantele folosite difera de la brand la brand, cele mai frecvent utilizate fiind smirna, rubarba, musetelul, aloe, nucsoara si sofranul.
Aceste plante sunt infuzate, apoi se adauga o spirtoasa pe baza de struguri, iar in final putin caramel pentru a da o nota de culoare. Acesta este in principiu procesul de productie prin care se produce unul dintre cele mai iubite tipuri de amaro din lume. In prezent fernetul este folosit ca digestiv si se serveste dupa mesele copioase, dar cand a aparut era folosit ca remediu facut in casa pentru a trata diferite maladii precum disconfortul menstrual, mahmureala, colici si chiar holera.

Fernetul este la origine un lichior Italian, dar a devenit atat de popular in Argentina incat s-a format o conceptie gresita cum ca fernetul provine din aceasta tara. Astazi 20 de milioane de litri de fernet se produc in Argentina, din care 70% este vandut in Buenos Aires si Cordoba. Va puteti imagina cat de indragit este fernetul in Cordoba din moment ce 3 milioane de locuitori (inclusiv copii) beau anual 6 milioane de litri de fernet. Si in San Francisco fernetul este la fel de popular, oamenii iubind aceasta bautura chiar si inainte de interdictia impusa pe alcool in Statele Uninte.

In calitate de digestiv, fernetul se serveste dupa masa sec, cu gheata, cu apa sau cu sifon. De-a lungul timpului, in diferite regiuni s-au dezvoltat noi metode de savurarea a fernetului pe langa cele clasice: de exemplu in Republica Ceha se serveste ca shot sau in bauturi lungi cu apa tonica. In San Francisco cel mai adesea se bea ca shot alaturi de o bere de ghimbir. Din moment ce orice spirtoasa merge bine cu cola (sau cel putin asta crede majoritatea deoarece cola a devenit foarte cunoscut), a aparut si o noua metoda de a savura fernetul: o bautura lunga alcatuit dintr-o parte fernet si noua parti cola.

Fernetul poate fi folosit si in cocktail-uri, dar in aceasta situatie are tendinta de a acoperi celelalte arome avand un gust prea puternic. Fernetul este considerat foarte periculos deoarece daca barmanul nu are destula pricepere, spirtoasa ar putea strica intregul cocktail. Desi este periculos, o variatie a celebrului Manhatan a fost create folosind whisky, fernet si bitter, bautura numita Toronto. Chiar daca nu sunteti un fan al bauturilor foarte aromate ar trebui sa incercati aceasta acida apa de gura numita fernet.

Bitter-ul este una din spirtoasele putin mai greu de inteles de majoritatea oamenilor, care desi cunosc sub aceasta denumire fie o bautura spirtoasa fie un medicament, niciodata nu le cunosc ca un tot. La ora actuala se considera ca exista doua tipuri de bitter folosite in bartending, probabil unul derivat din celalt pe parcursul timpului. Cert este ca la inceput a existat o anume esenta, numta bitter care a fost inventata si apoi vanduta ca si un mediacament semi-universal. Acest prim bitter si-a primit numele datorita gustului in primul rand si in al doilea rand datorita faptului ca nu primeste adaos de zahar inainte de imbuteliere.

Bitter-ul original chiar dupa ce a trecut de faza de a fi comercializat ca si medicament nu putea fi baut simplu si se folosea ca si aroma suplimentara in cocktail-uri sau chiar mancaruri. Odata cu trecerea timpului a mai aparut un tip de bitter care putea fi consumat simplu, dar si in cocktail-uri, o spirtoasa care nu isi mai merita numele datorita faptului ca i se adauga zahar inainte de imbuteliere. Astfel s-au creat doua categorii de bitter, una dintre ele fiind bitter-ul aromatic, iar cealalta bitter-ul de baut.

Exista diferente mari intre cele doua tipuri de bitter, cea mai mare diferenta fiind aceea de concentratie de alcool. In timp ce bitter-ul aromatic se imbuteliaza la 45% alcool per volum, bitter-ul de baut are in jur de 20% si uneori chiar sub. Alta diferenta majora ar fi zaharul adaugat: bitter-ul fiind considerat un aditiv pentru bauturi nu are voie sa modifice dulceata bauturii. Bitte-rul de baut in schimb este imbuteliat cu zahar si poate fi inclus astfel in categoria lichiorurilor. Din aceeasi cauza exista si o diferent majora de gust, bitter-ul aromatic avand o aroma mult mai puternica. In Regatul Unit bitter-urile aromatice pot fi cumparate de persoane de orice varsta, nefiind considerate bauturi alcoolice datorita gustului lor amar.

Bitter-urile, atat cele aromatice cat si cele de baut, sunt produse fie prin infuzarea, fie prin distilarea anumitor plante, tipuri de scoarta, coji de citrice, radacine sau chiar fructe. Cele mai cunoscute ingrediente folosite sunt coaja de angostura, cascarilla, casia, pelinul, radacina de angelica, gentiana, chinina si coaja de portocala. Cea mai pregnanta aroma din cele mai cunoscute bitter-uri aromatice este aceea de gentiana, pe cand bitter-urile de baut se bazeaza mai mult pe coaja de portocala. Exista foarte multe tipuri de bitter-uri de baut, fiecare firma producatoare avand o reteta in general unica, bazata pe aceleasi ingrediente, dar in proportii diferite si cu un sistem de distialare/infuzare diferit. Aceste retete sunt pazite foarte bine, majoritatea bitter-urilor celebre avant o istorie foarte interesanta in spate.

Bitter-urile de baut pot fi baute fie simple (cu sau fara gheata), fie intr-un long drink sau chiar intr-un cocktail. Cele mai cunoscute cocktail-uri pe baza de bitter sunt Americano si Negroni, doua cocktail-uri clasice si indragite, dar si modernul Jager Bomb castiga din ce in ce mai mult teren. Bitter-ul aromatic in schimb este elementul cel mai important al epocii de aur a cocktail-urilor, perioada cand majoritatea cocktail-urilor inventate contineau doua, maxim trei tipuri de spirtoase (de obicei de proasta calitate) si un bitter aromatic pentru a masca anumite arome nedorite si a duce bautura la urmatorul nivel. Un tip de bitter aromatic a fost folosit la ceea ce se pare a fi primul cocktail inventat vreodata, anume Sazerac. De atunci avem datorita bitter-urilor aromatice cocktail-uri ca Pink Gin sau celebrul Manhattan.

Bitter-ul este o bautura foarte importanta, larg raspandita si cunoscuta, fie ca este vorba de bautura servita ca si digestiv care isi are locul ei in istorie, fie ca este vorba de bitter-ul aromatic cu ajutorul caruia s-a creat o mare parte a istoriei mixologice.