Flaming Volcano este un cocktail destul de cunoscut, dar din pacate nu a castigat foarte multa popularitate in Romania. Acest cocktail este o bautura de grup pentru care este necesar un recipient special, acesta fiind primul impediement datorita caruia nu este foarte cunoscut in Romania. Reteta bauturii in sine este destul de reusita, dar efectul maxim este realizat prin modul de prezentare in sine.

Bolul vulcan, care este recipientul traditional pentru acest cocktail este construit ca un bol traditional cu o movila in centru. Aceasta movila are la randul ei un mic crater in mijloc pentru a semana cu un vulcan. De obicei acest recipient are 950 ml, dar se pot gasi recipente si de alte dimensiuni desi nu sunt practice deoarece ar fi prea mici pentru un cocktail de grup. Se crede ca aceasta bautura si ritualul servii ei a aparut undeva intre 1950 si 1960 in Hawaii (sau Chile dupa altii) si a devenit apoi foarte cunoscut in Statele Unite. Alaturi de Mai Tai este o bautura reprezentativa a culturii Tiki, foarte populara la un moment dat in State.

Reteta originala este compusa din o parte rom alb, o parte brandy, patru parti suc de portocala, patru parti suc de lamaie si doua parti sirop de migdale (sau Orgeat). Toate ingredientele sunt amestecate intr-un blender electric cu gheata pisata si apoi mix-ul este turnat in partea de bol a recipientului. Reteta mai cere de asemenea si o cantitate relativa de rom overproof (75.5%) care se toarna in craterul mai mic din movila si se aprinde. Aceasta practica transforma bautura dintr-un bol de punch intr-un vulcan in flacari dupa cum spune si numele. Cocktail-ul este servit cu paie lungi pentru a evita diverse accidente cum ar fi ciocnirile accidentale, iar cei cu parul mai lung sa nu se trezeasca in flacari din greseala.

Exista de asemenea variatii pe baza retetei principala, dar aceeste variatii presupun doar inlocuirea spirtoasei de baza, restul procedeului ramanand identic. Flamig Volcano este un cocktial de grup care poate aprinde, atat la propriu cat si la figurat, orice petrecere mai plictisioare.

Caesar sau Bloody Caesar (Sangerosul Cezar) este un cocktail complet necunoscut in Romania, in special datorita faptului ca unul din ingredientele principale este inexistent pe piata tarii noastre. Acest cocktail poate fi considerat de multi cunoscatori ca o varianta a Bloody Mary, dar de fapt este un cocktail de sine statator, foarte apreciat in special in Canada.

Pentru a prepara acest cocktail aveti nevoie de suc Clamato care este un amestec special de suc de rosii si supa (fiertura) de scoici. Datorita acestui ingredient (foarte greu de gasit) cocktail-ul nu este cunoscut in mare parte a lumii. Reteta oriniala contine 50 ml de vodka, 150 ml de suc Clamato, doua dash-uri de sos Worcestershire, doua dash-uri de sos Tabasco si un praf de piper. Totul este amestecat intr-un shaker cu gheata si turnat intr-un pahar cu gheata cuburi. De obicei se foloseste un pahar inalt (Collins sau Highball) a carui buza se orneaza cu „celery salt” (o sare care are in componenta si telina uscata), pahar care are ca ornament in general o radacina de telina.

Acest cocktail a fost inventat in anul 1969 de catre un barman (Walter Chell) de la un han din Calgary, Alberta, Canada. Prima reteta continea vodka, suc de rosii si scoici (fierte) pasate in loc de suc Clamato, dar in acelasi an a fost lansat pe piata si sucul Clamato cu ajutorul lui Chell. S-a incercat o popularizare a sucului Clamato prin intermediul cocktail-ului si in Statele Unite, dar acest lucru a esuat.

Acest cocktail mai este cunoscut si sub numele de Clamdigger sau Canadian Caesar si exista cateva variatii pe baza retetei originale. Cea mai cunoscuta varianta este Virgin Caesar care este servit ca un cocktial non-alcoolic prin excluderea vodcii din reteta. Beaser este o alta varianta cunoscuta a cocktial-ului care contine parti egale de suc Clamato si bere, fiind cunoscut de altfel ca si Red Eye in anumite parti ale Canadei.

Caesar este un cocktial reusit care ofera un gust foarte diferit de alte bauturi traditionale, dar care din pacate nu este atat de raspandit pe cat ar merita.

Gibson Martini este, dupa cum spune si numele, o variatie pe baza retetei clasicului Martini. Astazi singura diferenta intre un Martini si un Gibson Martini este doar decorul, desi poate asta pare ciudat pentru multi dintre barmanii cu experienta. Reteta clasica pentru Martini este de sase parti gin (sau vodka mai nou) si o parte vermut, totul amestecat bine (shake, stir sau throw) si servit intr-un pahar cocktail cu o maslina umpluta sau poate mai multe. Diferenta este ca Gibson-ul este servit cu o ceapa murata in loc de maslina; nu va ganditi la o ceapa mare, ci la o ceapa mica (speciala pentru cocktail-uri) infipta intr-o scobitoare.

Exista multe povesti, fiecare verosimila in felul ei, in legatura cu inventarea si popularizarea Gibson-ului. O poveste spune ca Gibson-ul a vost inventat cand Charles Dana Gibson a cerut barmanului de la Players Club (New York) sa imbunatateasca reteta de Martini si acesta a adaugat o ceapa murata in loc de o maslina. Alta poveste ne spune despre un alt Gibson care fiind diplomat american in Europa (si nebautor de fel) comanda ca in paharul lui sa se toarne apa rece in loc de clasicul Martini si sa se orneze cu o ceapa murata pentru a-l putea deosebi. O alta poveste la fel de cunoscuta vorbeste despre un mare investitor numit Gibson care isi ducea clientii la un „three Martini lunch” (in timpul pranzului se consumau minim trei Martini si se discutau afaceri) si cerea ca paharul sau sa fie umplut cu apa rece si ornat cu o ceapa ca sa poata fi distins. Astfel in timp ce clinetii se intoxicau cu alcool el ramanea treaz pentru a conduce afacerea in favoara lui.

O alta poveste, cea mai credibila de altfel, spune ca in perioada in care a fost invent Gibson-ul, Martini-ul clasic era o combinatie din o parte gin si o parte vermouth. Astfel Gibson-ul a fost creat ca un Martini mult mai sec si a fost decorat cu o ceapa pentru a fi diferentiat. Odata cu trecerea timpului cele doua retete au devenit identice, singura diferenta fiind decorul. Gustul nu este schimbat absolut deloc de folosirea unei cepe in loc de o maslina.

Unica diferenta reala in ziua de azi intre Gibson si Martini clasic, daca poate fi numita diferenta, este ca Gibson-ul se face doar cu gin si se amesteca intr-un pahar de serviciu, timp in care Martini-ul poate facut si cu vodka si poate fi facut prin shake, stir sau throw. In Romania Gibson-ul nu este cunoscut in special datorita faptului ca diferentele intre el si clasicul Martini sunt practic inexistente, dar poate oricand deveni un foarte bun motiv de disuctii la o petrecere mai selecta.

Tamagozake este unul din cocktail-urile pur japoneze, care a aparut in prima faza ca un remediu pentru raceala. Fiind un remediu popular pentru raceala acest cocktail nu are o reteta batuta in cuie si nici nu a fost creat de un barman cunoscut. Originile acestui cocktail s-au pierdut de-a lungul istoriei, tot ce se stie despre el acum este ca are decat trei ingrediente in componenta: ou, sake si zahar.

Tamagozake este un cocktail foarte popular in Japonia, iar japonezii sunt foarte acerbi in protejarea acestui cocktail national. Asemanarile dintre acest cocktail si faimosul eggnog fiind foarte mari, multi non-japonezi se refera la Tamagozake ca fiind un sake-nog. Termenul de sake-nog nu este foarte agreat de japonezi, acestia fiind foarte stricti in legatura cu numele si provenienta cocktail-ului. Numele cocktail-ului este scris cu ajutorul unui kanji (caracater japonez) care la randul sau este alcatui din alte doua kanji simbolizand tamago (ou) si sake.

Pentru a prepara acest cocktail aveti nevoie de urmatoarele: un ou, zahar sau miere si o ceasca de sake. Proportiile nu sunt fixe, deci se pot amesteca dupa gustul fiecaruia; de asemenea se poate folosi oul intreg sau doar galbenusul. Reteta originala cere zahar, dar se poate folosi si miere, fiind recomandata de multi datorita proprietailor sale medicinale. Pentru a incepe procesul de preparare al acestui cocktail trebuie incalizit bine sake-ul, turnat intr-o cana sau recipient in care se adauga apoi si oul (sau doar galbenusul) si zaharul/mierea. Preparatul se amesteca bine. Mai exista o metoda cand toate ingredientele sunt puse intr-un recipient care este pus pe foc mic. Mixtura se fierbe, amestecandu-se din cand in cand.

Tamagozake a fost inventat ca remediu popular pentru formele slabe de raceala, iar multi chiar cred ca ar avea proprietati curative, timp in care restul cred ca induce decat un efect placebo. Se presupune ca sake-ul ajuta la un somn mai bun, iar un ingredient din componenta albusul de ou ajuta la intarirea sistemului imunitar.

Desi in principiu are cam aceleasi proprietati curative ca si supa de pui folosita in partea vestica a lumii, Tamagozake este o bautura buna pentru zilele friguroase.

In urma unui studiu efectuat s-a descoperit ca personalitatea femeilor poate fi dedusa dupa bautura pe care o comanada in mod normal intr-un bar. De asemenea pe baza acestor rezultate s-a ajuns la anumite concluzii in legatura cu modul de abordare a fiecarei femei. In continuare rezultatele:

Bautura: Bere
Personalitate: neoficiala, usor de intretinut; cu picioarele pe pamant.
Abordare: Provoac-o la un joc de billiard.

Bautura: Bauturi facute la blender
Personalitate: Imprastiata, enervanta; o scorpie.
Abordare: Evitati-o, cu exceptia cazului in care vreti sa fiti sclavul ei.

Bautura: Bauturi amestecate (long drink/cocktail)
Personalitate: Mai in varsta, este pretentioasa; stie ce vrea.
Abordare: Nu o vei aborda tu. Iti va trimite ea o bautura.

Bautura: Vin (nu include spritul, vezi mai jos)
Personalitate: De prima clasa, conservatoare; sofisticata.
Abordare: Vorbiti despre politica...La naiba cu Alzheimer-ul si termenele limita.

Bautura: Sprit
Personalitate: usuratica; crede ca este de prima clasa si sofisticata, de fapt nu are habar.
Abordare: Fa-o sa se simta mai inteligenta decat e...

Bautura: Shot-uri
Personalitate: Petrece cu baietii si cauta sa se imbete...si sa se dezbrace.
Abordare: Cea mai usoara tinta din tot barul. Trebuie doar sa astepti.

***Acesta este un moment umoristic si tebuie tratat ca atare ***

Exista mai multe tehnici de baza recunoscute prin care se pot prepara cocktail-urile, fiecare cocktail fiind facut intr-un anumit fel, folosind o anumite tehnica pentru a obtine un rezultat cat mai bun. Nu toate cocktail-urile se pot prepara folosind orice tehnica deoarece rezultatul nu va fi acela dorit, si chiar in cazul Martini-ului care poate fi preparat prin trei tehnici diferite (stir, throw si shake) rezultatele sunt diferite in cazul fiecarei metode de preparare.

Prima tehnica, cea mai de baza de altfel este construirea sau turnarea (building sau pouring) prin care ingredientele sunt turnate unul peste altul, eventual peste gheata (daca bautura contine asa ceva). Aceasta metoda este folosita de sine statatoare doar in cazul cocktail-urilor pe straturi, gen B-52, Pousse Café sau Olympic Flag, in cazul carora turnatul se face cu ajutorul unei lingurite de bar pentru a crea straturi. Aceasta tehnica mai este folosita in combinatie cu altele, dar tot pentru a crea straturi, spre exemplu White Russian in care vodka se amesteca cu lichiorul de cafea (shake sau stir) si apoi se toarna frisca lichida usor deasupra.

Urmatorul pas in evolutia tehnicilor de preparare este amestecarea (stir) care presupune turnarea ingredientelor intr-un pahar de serviciu (mixing glass) cu gheata eventual si amestecarea lor cu lingurita de bar. Aceasta tehnica presupune o amestecare destul de buna a ingredientelor, o racire buna (daca se foloseste gheata) fara o diluare prea puternica. Aceasta tehnica este folosita cand se vrea ca aromele sa ramana cat de cat individuale si in general cand cocktail-ul este diluat cu sucuri, facand diluarea cu gheata inutila. Cand este dorita o diluare mai mare decat poate oferi in general aceasta tehnica se foloseste gheata pisata in loc de gheata cuburi.

O alta tehnica este aruncarea (throwing) care presupune strecurarea repetata de la distante destul de mari (aproximativ 1 metru) a ingredientelor dintr-un shaker in altul. Pentru asa ceva aveti nevoie de 2 Boston tins (partea metalica a Boston Shaker-ului) si o strecuratoare Hawthorne. Unul din tin-uri se incarca cu gheata cuburi, se toarna ingredientele peste gheata si cu ajutorul unei strecuratori montate pe gura acestui tin se strecoara din el in celalalt tin lichidul. Al doilea tin va fi complet gol. Se incepe miscarea tinand tin-urile buza in buza si pe masura ce lichidul curge se va mari distanta. Apoi lichidul se toarna la loc in tin-ul cu gheata si se repeta manevra. Aceasta este o tehnica mai noua si se foloseste in special la Martini, dar poate fi folosita si la alte cocktail-uri care nu contin sucuri. Tehnica aceasta asigura o amestecare destul de puternica a moleculelor din ingrediente, oferind astfel o aroma uniforma, si o racire puternica fara supra-diluare.

Ultima tehnica, care este probabil si cea mai cunoscuta, este shake-ul. Este o tehnica care poate fi folosita pentru aproape orice fel de cocktail-uri, atat cele cu sucuri cat si cele fara. Aceasta tehnica asigura o amestecare puternica a ingredientelor, chiar si la nivel molecular, o racire puternica, dar si o diluare destul de puternica. Shake-ul este folosit datorita vitezei (este o tehnica destul de rapida, probabil cea mai rapida avand concurenta doar din partea amestecarii) cu care ofera rezultatul si uneori chiar diluarii oferite. Shake-ul este perfect pentru cocktail-urile cu sucuri sau piureuri de fructe si siropuri unde se doreste o aroma omogena, o buna amestecare a culorilor si o racire puternica. Pentru o dilaure si mai puternica uneori se mai face shake si cu gheata pisata in shaker.

Cocktail-ul Chicago este destul de cunoscut in lumea bartendingului, dar din pacate este foarte putin cunoscut ca si bautura in Romania. Este un nume foarte vechi, aparand in diverse manuale de cocktail-uri din secolul al XIX-lea, sub diverse forme. Cum se intampla cu majoritatea cocktail-urilor mai vechi, radacinile Chicago-ului nu sunt cunoscute, desi probabil a fost numit dupa orasul Chicago, Illinois.

Acest cocktail a fost inclus de catre criticul de restaurante John Drury in ghidul sau „Dining in Chicago” din 1931, notand ca acest cocktail a mai fost servit si la American Bar in Nice si la Embassy Club in Londra. Datorita acestor dovezi inceputurile cocktail-ului nu sunt limpezi, chiar si faptul ca s-ar fi nascut in Chicago, orasul al carui nume il poarta fiind contestat.

Cocktail-ul Chicago contine brandy, triple sec si bitter-uri aromatice, dar cantitatile nu sunt perfect cunoscute. Cel mai des se folosesc doua parti brandy, o parte triple sec si doua dash-uri de bitter. Cocktail-ul poate fi amestecat fie in pahar direct fi intr-un shaker cu gheata si se serveste fie intr-un pahar old fashion cu gheata, fie strecurat intr-un pahar cocktail sau cupa de sampanie. In cazul in care se serveste intr-o cupa de sampanie sau pahar cocktail fara gheata, bautura se completeaza cu sampanie racita dupa gust.

Chicago nu este un cocktail cunoscut in Romania datorita faptului ca si-a atins apogeul cu mult inainte ca bartendingul sa fie un lucru cunoscut la noi in tara. Totusi Chicago este un cocktail rafinat care se adreseaza in special domnilor, dar poate fi o alegere minunata si pentru doamne.

Grasshopper sau Lacusta in traducere libera este un cocktail destul de cunoscut si apreciat, care de obicei este servit ca digestiv. Acest cocktail contine doar trei ingrediente de baza si anumie creme de menthe, creme de cacao si frisca lichida, motiv pentru care culoarea rezultanta a cocktail-ului este un verde vibrant. Datorita aceste culori cocktail-ul si-a primit numele.

Este un cocktail destul de vechi, care si-a castigat mare parte din popularitate in anii ’50 si ’60, in special in sudul american. Se pare ca acest cocktail a fost inventat la barul Tujague’s, care este un bar monument al Cartierului Francez din new Orleans, Luisiana. Pentru a prepara acest cocktial se folosesc parti egale de creme de menthe, creme de cacao si frisca lichida. Ingredientele se toarna intr-un shaker cu gheata si dupa ce se amesteca bine se strecoara intr-un pahar cocktail racit in prealabil. In mod normal nu se decoreaza, dar poate fi adaugata o frunza proaspata de menta ca si decor. Bautura are o consistenta destul de cremoasa, un gust dulce si intepator si un volum de alcool situat undeva in jur de 12-14 %. Grasshopper-ul este considerat un foarte bun digestiv atat timp cat este consumat doar unul, deoarece este foarte greu de comandat si al doilea.

In Statele Unite exista si un banc in legatura cu acest cocktail care spune ca o lacusta (grasshopper) intra intr-un bar si se aseaza la bar. Barmanul vazand lacusta ii spune: „Avem o bautura numita dupa tine”, la care lacusta da replica: „Aaa...deci aveti o bautura numita Carl”. Mai mult sau mai putin amuzant, acest banc este dovada a notorietatii cocktail-ului in acea perioada si zona. Exista desigur si cateva variatii pe baza retetei originale in care se adauga vodka pentru un aport de tarie sau cafea ca si modificator de gust.

Totusi originalul ramane cel mai cunoscut datorita naturii sale de a uimi papilele gustative de la prima inghititura.

Jack Rose este un cocktail foarte important in lumea bartending-ului, dar din pacate nu este una din bauturile care sa fie cunoscute in Romania. Aceasta problema se datoreaza in special faptului ca spirtoasa de baza din acest cocktial, si anume applejack-ul nu este cunoscuta la noi in tara. Applejack-ul este un brandy de mere (rachiu de mere) si impreuna cu un strop de grenadine si ceva suc de lamaie creaza cocktial-ul cunoscut sub numele de Jack Rose. Acest cocktail a fost numit unul din cele sase bauturi de baza de catre David A. Embury in cartea sa „The Fine Art of Mixing Drinks”.

Cum se intampla cu majoritatea bauturilor foarte cunoscute exista o sumedenie de teorii despre cum a fost creat si de catre cine. Una din teorii sustine ca fost inventat de Bald Jack Rose, un cartofor notoriu. Alte teorii sustin ca numele vine de la trandafirul „Jacquemot” sau ca a fost creat de catre Joseph P. Rose (un foarte cunscut barman) si numit dupa creator. Cea mai credibila explicatie este ca numele i se trage defapt de la applejack si culoarea roz-trandafirie obtinuta de la grenadine.

Reteta origiala contine trei parti applejack, doua parti suc de lime sau lamaie si doua dash-uri de grenadine care se amesteca intr-un shaker plin cu gheata si apoi se toarna intr-un pahar cocktail racit in prealabil. Decorul standard pentru aceasta bautura este o spirala din coaja de lime sau lamaie sau o felie de mar si o cireasa Maraschino. Desi este un nume destul de puternic in lumea misxologiei, se pare ca aceasta reteta a fost uitata de catre barmanii autohtoni. In anul 2003 a fost publicat in ziarul Washington Post un articol care se numea „Searching for Jack; Two Guys, One Drink, 60 Bars”, care detalia drumul parcurs de doi indivizi prin diverese baruri in cautarea acelui bar in care sa bea acest cocktail. Pana l-a urma au fost nevoiti sa cumpere o sticla de applejack pentru unul din barmanii intalniti, singurul care stia cum sa prepare acest cocktail.

Acest cocktail a fost foarte popular in anii ’20 si ’30, aparand si in cartea lui Ernest Hemingway, „Fiesta” („The Sun Also Rises”), intr-un episod cand Jake Barnes bea un Jack Rose in barul unui hotel parizian asteptand-o pe Lady Brett Ashley.

Acest cocktail are o personalitate aleasa si daca vi se ofera vreodata posibilitatea de a consuma acest cocktail nu trebuie sa o ratati pentru nimic in lume. Un cocktail cu o reteta simpla si un gust bogat care ilustreaza perfect perioada pe care o reprezinta.

Fuzzy Navel este un cocktail foarte cunoscut in lumea bartending-ului, dar din pacate un cocktail care nu este foarte popular in Romania. Fuzzy Navel-ul face parte dintr-o serie de bauturi care au ajutat la repopularizarea cocktail-urilor la inceputul anilor ’80, miscare destul de criticata. In acea perioada se spunea ca tinerii care sustin barurile si noile cocktail-uri sunt doar in cautarea distractie si nu neaparat a unui gust superior.

Fuzzy Navel are o reteta foarte simpla si este foarte usor de preparat, fara a fi necesare instrumente specializate sau un bar profesional. Reteta originala contine doar doua ingrediente si anume schnapps de piersica si suc de portocale, in proportii egale. Pentru a prepara aceasta bautura cele doua ingrediente se toarna intr-un pahar inalt cu gheata si se amesteca bine. Numele acestei bauturi provine de la ingredientele componente, anume piersica de la care provine „fuzzy” (pufos ca piersica) si portocala care este reprezentata de „navel”. Aceste doua termene se pastreaza si in denumirile altor cocktail-uri, orice componenta de piersica aparand in titlu ca „fuzzy”.

Exista si variatii pe baza acestei retete in special datorita volomului scazut de alcool al acestei bauturi. Cea mai comuna variatie este Hiary Navel trecerea de la pufos la paros facandu-se prin adaugarea unei cantitati de vodka, de obicei 15 sau 30 de ml.

Fuzzy Navel este un cocktail reusit, in special pentru domnisoarele care doresc sa se racoreasca cu ceva aromat intr-o zi torida de vara.