GIBSON MARTINI
Gibson Martini este, dupa cum spune si numele, o variatie pe baza retetei clasicului Martini. Astazi singura diferenta intre un Martini si un Gibson Martini este doar decorul, desi poate asta pare ciudat pentru multi dintre barmanii cu experienta. Reteta clasica pentru Martini este de sase parti gin (sau vodka mai nou) si o parte vermut, totul amestecat bine (shake, stir sau throw) si servit intr-un pahar cocktail cu o maslina umpluta sau poate mai multe. Diferenta este ca Gibson-ul este servit cu o ceapa murata in loc de maslina; nu va ganditi la o ceapa mare, ci la o ceapa mica (speciala pentru cocktail-uri) infipta intr-o scobitoare.
Exista multe povesti, fiecare verosimila in felul ei, in legatura cu inventarea si popularizarea Gibson-ului. O poveste spune ca Gibson-ul a vost inventat cand Charles Dana Gibson a cerut barmanului de la Players Club (New York) sa imbunatateasca reteta de Martini si acesta a adaugat o ceapa murata in loc de o maslina. Alta poveste ne spune despre un alt Gibson care fiind diplomat american in Europa (si nebautor de fel) comanda ca in paharul lui sa se toarne apa rece in loc de clasicul Martini si sa se orneze cu o ceapa murata pentru a-l putea deosebi. O alta poveste la fel de cunoscuta vorbeste despre un mare investitor numit Gibson care isi ducea clientii la un „three Martini lunch” (in timpul pranzului se consumau minim trei Martini si se discutau afaceri) si cerea ca paharul sau sa fie umplut cu apa rece si ornat cu o ceapa ca sa poata fi distins. Astfel in timp ce clinetii se intoxicau cu alcool el ramanea treaz pentru a conduce afacerea in favoara lui.
O alta poveste, cea mai credibila de altfel, spune ca in perioada in care a fost invent Gibson-ul, Martini-ul clasic era o combinatie din o parte gin si o parte vermouth. Astfel Gibson-ul a fost creat ca un Martini mult mai sec si a fost decorat cu o ceapa pentru a fi diferentiat. Odata cu trecerea timpului cele doua retete au devenit identice, singura diferenta fiind decorul. Gustul nu este schimbat absolut deloc de folosirea unei cepe in loc de o maslina.
Unica diferenta reala in ziua de azi intre Gibson si Martini clasic, daca poate fi numita diferenta, este ca Gibson-ul se face doar cu gin si se amesteca intr-un pahar de serviciu, timp in care Martini-ul poate facut si cu vodka si poate fi facut prin shake, stir sau throw. In Romania Gibson-ul nu este cunoscut in special datorita faptului ca diferentele intre el si clasicul Martini sunt practic inexistente, dar poate oricand deveni un foarte bun motiv de disuctii la o petrecere mai selecta.
MARTINEZ
Martinez este un cocktail relativ cunoscut, dar care a fost depasit de cerintele timpului devenind astfel un nume, incetand sa fie un cocktail pe o lista de bar. Martinez este considerat de mult stramosul arhi-cunoscutului Martini, care s-a nascut din dorinta consumatorilor de a servi bauturi din ce in ce mai seci.
Reteta originala pentru Martinez continea doua parti vermouth dulce, o parte Plymouth Gin, un dash de bitter aromatic si doua dash-uri de lichior Maraschino. Dupa cum va dati seama aceasta combinatie era destul de dulce, dar daca consumatorul dorea se putea adauga si un dash sau doua de sirop de zahar pentru a face bautura foarte dulce. Ingredientele erau apoi amestecate intr-un pahar de serviciu cu gheata pisata si strecurati intr-un pahar old fashion sau cocktail racit in prealabil. Decorul standard este o jumatate de felie de lamaie, un decor care este si functional in acelasi timp.
Martinez-ul este un cocktail foarte vechi si din aceasta cauza nu sunt cunoscute originile lui, dar exista diverse povesti si speculatii despre cum a aparut. Una din povestile mai putin plauzibile este ca aceasta bautura a fost numita Martinez dupa ce un necunoscut a amestecat gin cu vermouth. Alta poveste spune ca acest cocktail a fost creat de Jerry Thomas pentru un calator care facea naveta zilnic catre Martinez, California.
Putem spune ca exista anumite variatii pe baza Martinez-ului, dar aceste variatii sunt atat de cunoscute incat au generat variatii la randul lor. Desi Martini-ul este considerat unul din cocktail-urile de baza ale lumii mixologiei nu trebuie uitat ca totul a pornit de la Martinez.
MARTINI
Originile cocktail-ului Martini sunt oarecum neclare desi exista anumite povesti, totusi nu se stie care din aceste povesti este adevarata deoarece oricine si-ar dori sa-i fie atribuita inventarea unuia din cele mai puternice cocktail-uri existente. O poveste sustine cum ca Martini-ul ar fi fost creat in secolul al XIX-lea, folosind vermouth-ul cu acelasi nume, de unde si denumirea cocktail-ului. Alta poveste sustine ca Martini-ul ar fi fost conceput in anul 1911 la un hotel din New York de catre un barman care se numea Martini. Probabil originile acestui cocktail vor ramane necunoscute si intr-un fel este mai bine, adaugand un plus de mister bauturii.
In zilele noastre un Martini inseamna sase parti gin si o parte vermouth sec si mai exista o variatie acceptata ca Martini sau Vodkatini in care se foloseste vodka in loc de gin. Totusi aceasta este reteta de acum si nu a fost asa tot timpul, reteta originala continand parti egale de gin si vermouth sec. Un Martini se poate prepara prin trei metode diferite si anume: amestecare, shake-erare si aruncare (stir, shake si throw), fiecare metoda avand caracateristicile ei. Amestecarea este prima metoda folosita vreodata si presupunea turnarea spirtoaselor intr-un pahar de serviciu cu gheata si amestecarea lor cu o lingurita de bar. Shake-ul a devenit foarte popular datorita personajului James Bond care bea Martini-ul cu vodka si shake-erat, dar pe langa asta s-a dovedit chimic ca un Martini shake-erat este mai bogat in anti-oxidanti decat unul amestecat. Shake-ul asigura o amestecare mai puternica si o omogenizare mai mare a moleculelor fata de amestecare, diferenta putand fi simtita si la gust. Aruncarea (throwing) este o metoda mai noua si plasata de cunoscatori undeva intre amestecare si shake-erare ca si omogenizare a bauturii. Pentru aruncare sunt necesare doua tin-uri Boston si o stercuratoare Hawthorne; spirtoasele se toarna intr-unul din tin-uri si apoi se strecoara de la o distanta mare in celalt tin, dupa care se repeta procedura.
Cum Maritini-ul este unul din cocktail-urile de baza din lumea bartending-ului este normal sa dea nastere la o intreaga categorie de cocktail-uri nascute prin modificarea retetei originale. Mai nou categoria Martini contine foarte multe cocktail-uri, unele neavand nimic in comun cu originalul in afara de pahar. Unele din primele si cele mai cunoscute variatii pe baza Martini-ului sunt Gibson Martini, Martinez-ul, Smoky Martini si Dirty Martini. Gibson-ul difera de original prin inlocuirea maslinei umplute cu o ceapa mica murata, Smoky-ul inlocuieste vermouth-ul cu scotch si Dirty Martini contine cateva picaturi de saramura de masline pe langa ingredientele originale. Martinez-ul se zice ca ar fi fost defapt primul cocktail din aceasta categorie si continea bitter aromatic, lichior Maraschino, 30 ml gin si un pahar de vermouth, iar daca cel care servea il dorea mai dulce se putea adauga si un strop de sirop de zahar.
Martini-ul este reprezentativ pentru cocktail-uri in general datorita aspectului general unic si propagandei create in jurul lui. Cel putin in Occident s-a creat o intreaga cultura in jurul Martini-ului in sensul ca orice bar care servea cocktail-uri avea o firma luminoasa cu un Martini si orice afacerist care se respecta servea pranzul cu trei Martini (three Martini lunch). De asemenea Martini-ul era cocktail-ul preferat al unor nume foarte mari atat reale cat si fictive, cel mai cunoscut bautor de Martini fiind probabil James Bond, agentul 007. Printre bautori celebri de Martini se numara: Winston Churchill, Truman Capote, Ernest Hemigway, Cary Grant, Franklin Delano Roosvelt, Richard M. Nixon, Dean Martin si Frank Sinatra.
Indiferent de istorie si statutul de vedeta, acest cocktail trebuie apreciat in primul rand pentru dimensiunea sa ca si bautura nascuta dintr-o simplitate completa. Martini-ul este cocktail-ul original, cocktail-ul care se poate spune ca a fost piatra de temelie a lumii bartending-ului si trebuie respectat si apreciat in masura.