Whisky-ul este unul din cele mai cunoscute si populare spirtoase din lume la ora actuala datorita atat promovarii puternice de care a avut parte, dar si datorita versatilitatii sale in combinatii. Whisky-ul poate fi considerata o bautura spirtoasa completa deoarce poate fi consumat simplu, oferind o anumita experienta, intr-un long drink, oferind alta experienta, dar si intr-un cocktail genial care ofera cu totul alta experienta. Intr-un fel whisky-ul poate fi considerat o ruda a vodcii deoarece este distilat tot din cereale, mai specific dintr-un piure de cereale fermentate care poate include orz, orz maltuit, secara, secara maltuita, grau sau chiar si porumb. Diferenta dintre vodka si whisky este metoda de distilare prin care whisky-ul retine o mare parte din aroma cerealei folosite, pe cand vodka nu. Apoi urmeaza invechirea, proces care poate da pana la 60% din aroma finala a bauturii, proces care este foarte important si care putem spune ca practic ne ofera acea licoare care o cunoastem drept whisky.

Procesul care a dus la aparitia whisky-ului ca si bautura spirtoasa este unul foarte lung si elaborat, drum care se pare ca a inceput undeva in Mesopotamia din al doilea mileniu i. Hr. Se pare apoi ca procesul de distilare a fost adus in Irlanda prin secolele VI-VII de misionari irlandezi, dar in aceeasi perioada in Europa secretul distilarii a fost adus de catre Mauri. Secolul al XII-lea este foarte important pentru distilarea whisky-ului deoarece atunci se pare ca sa raspandit secretul distilarii din Irlanda si catre celelalte tari din insula britanica. Nici una din tari nu era o producatoare de struguri pentru a putea produce un vin, deci au apelat la cereale creand prima versiune a whisky-ului. Se pare ca primul producator de whisky a fost Fratele John Cor care in anul 1494 (dupa cum este scris) a primit o cantitate impresionanta de malt din Tezaurul Scotiei si a produs aproximativ 1500 de sticle de whisky. Regele James IV al Scotiei s-a indragostit de spirtoasa obtinuta si a cumparat o cantitate mare de whisky de la Ghilda Barbierilor Chirurgi, care detineau monopolul in acea perioada. Intre 1536 si 1541 Regele Henry al VIII-lea al Angliei a dizolvat toate manastirile care produceau whiksy, fortandu-i pe calugari sa isi intemeieze propriile distilerii pentru a trai.

Whisky-ul baut in acea perioada era departe de ce cunoastem noi acum ca si whisky, fiind neimbatranit si foarte dur. S-a descoperit ca invechirea ii ofera noi arome dupa ce o anumita persoana a uitat de un anumit butoi de whisky si nu a baut din el timp de mai multi ani, timp in care procesul de maturare i-a oferit spirtoasei o noua dimensiune. Dupa anul 1707 taxele pentru producatorii de whisky din Anglia si Scotia au crescut dramatic, fortandu-i pe multi sa intre in ilegalitate, producand whisky-ul cunoscut ca „moonshine” (termen foarte popular in tarile vorbitoare de limba engleza). In America whisky-ul era folosit ca moneda in timpul Revolutiei Americane, iar in 1794 dupa ce accizele fusesera crescute drastic s-a produs Rebeliunea Whiskey-ului. Un pas important in evolutia whisky-ului a fost facut in anul 1831 cand Aeneas Coffey a inventat alambicul Coffey care permitea producerea unor cantitati mai mari de whisky intr-un timp mai scurt, dar in proces se pierdea din calitatea produsului. In anul 1880 Andrew Usher a amestecat pentru prima oara un whisky obtinut prin alambicul Coffey cu un whisky produs traditional, obtinand un whisky scotian amestecat („Blended Scotch Whisky”).

Termenul de whisky provine de la originalul cuvant galic „usquebaugh” care inseamna in principiu „apa vietii”. De la aceast format cuvantul a evoluat de-a lungul timpului deoarece nu putea fi pronuntat de soldati englezi cand au ajuns in Irlanda necolonizata, cuvantul transformandu-se in „whishkeyba”. Initial tot whisky-ul se scria „whisky”, dar datorita produsului de proasta calitate al scotienilor obtinut in alambicul Coffey, Irlanda si America au ales ca whisky-ului lor sa i se adauge un „e” obtinand „whiskey”, pentru a nota calitatea superioara. Actualmente whisky-ul obtinut in Scotia, Tara Galilor, Canada si Japonia se numeste „whisky”, iar cel din Irlanda si America „whiskey”. De-a lungul timpului whisky-ul Scotian s-a transformat in „Scotch” diferentiindu-se de celelalte, iar whisky-ul obtinut prin metode traditionale, fara a fi amestecat a devenit pur si simplu „Malt”.

Whisky-ul este o spirtoasa atata de cunoscuta, respectata si apreciata la ora actuala in mare parte datorita legilor care au fost impuse de-a lungul timpului producatorilor. Acele legi au asigurat ca majoritatea whisky-urilor sa aiba o anumita calitate inainte de a ajunge pe piata. Exista legi care prevad folosirea numai anumitor tipuri de cereale pentru fiecare tip de whisky, prevad anumite perioade fixe de maturare pentru fiecare tip de whisky, diferite tipuri de lemn folosit la butoaie, butoaie arse sau carbonizate in moduri diferite, etc. Majoritatea whisky-urilor se imbatranesc in butoaie de stejar (alb), dar spre exemplu bourbon-ul se matureaza in butoaie noi, carbonizate pe interior, iar blended scotch-ul se matureaza in butoaie folosite in prealabil la maturarea bourbon-ului. In mod normal procesul de obtinere al whisky-ului este asemanator, pornind de la piureul de cereale fermentate (mash) care este distilat pentru a obtine o spirtoasa incolora, foarte putin aromata, cu un volum de alcool de aproximativ 80%. Apoi urmeaza procesul de maturare care poate dura de la 3 la 30 de ani pentru whisky-urile de consum si poate trece oricat peste 30 de ani pentru whisky-urile de colectie. Dupa ce acea apa a vietii este maturata corect, este diluata la un nivel considerat (de obicei aproximativ 40%) si imbuteliata, moment in care procesul se termina complet.

Datorita acestor reguli si diferitelor procese de productie s-au creat mai multe tipuri de whisky, variind ca pret si calitate. Astfel avem „Malt”-ul care este produs in totalitate din orz maltuit intr-un alambic oala in forma de ceapa si „Grain”-ul care este obtinut din orz maltuit sau nemaltuit si alte cereale intr-un alambic Coffey, ambele fiind folosite in special la amestecuri, dar de curand au fost introduse si simplu pe piata. „Vatted Malt” este un amestec de „Malt”-uri de la diferite distilerii, se mai numeste si „Pure Malt” (malt pur). „Single Malt Whisky” este probabil unul din cele mai cunoscute tipuri de whisky, pe langa ce amestecat, si se obtine din diverse „Malt”-uri din diferite butoaie sau ani, dar de la aceeasi distilerie. „Pure Pot Still Whisky” este un whisky distilat intr-un alambic oala doar din orz maltuit si nemaltuit, fiind un whisky exclusiv irlandez. „Blended Whisky” este unul din cele mai populare tipuri si este obtinut dintr-un amestec de „Grain”-uri si „Malt”-uri, din diferiti ani si de la diferite distilerii. „Cask Strength” ar fi ultimul whisky din aceasta categorisire, fiind si cel mai rar, un whisky de colectie care este imbuteliat fara a fi diluat in prealabil.

O alta metoda de a cataloga whisky-urile este dupa tara producatoare, deoarece fiecare tara foloseste alte tipuri de cereale sau in proportii diferite, metode diferite de distilare si invechire, creand astfel whisky-uri unice. Cele mai importante tari producatoare de whisky sunt America, Scotia, Irlanda si Canada, dar in ultima perioada s-au afrimat ca producatoare de whisky si tari ca Japonia, Germania, Finlanda. Whiskey-ul irlandez este in mod normal triplu distilat utilizand in general un alambic oala, dar „Grain”-ul folosit pentru amestecuri poate fi distilat si in alambic coloana. Whiskey-ul irlandez trebuie imbatranit minim 3 ani, desi de obicei se intampla ca perioda sa fie tripla sau mai lunga. Irlanda produce whiskey de tip „Single Malt”, „Single Grain”, „Blended” si „Pure Pot Still” care este strict irlandez.

Scotch-ul (whisky scotian) este distilat in mod normal de doua ori, dar poate fi distilat si a treia oara in unele cazuri, iar cel mai important criteriu ca un whisky sa fie considerat scotch este de a fi facut pe teritoriul Scotiei si de a fi invechit minim trei ani si o zi in butoaie de stejar. In general whisky-urile scotiene sunt „Malt” si „Grain” care sunt folosite pentru amestecuri creand „Blended Scotch” care ocupa mare parte din piata de scotch, dar cele mai apreciate sunt „Single Malt Scotch”. Cand pe o sticla de „Blended Scotch” este afisata o varsta trebuie stiut ca cel mai tanar element al amestecului are varsta respectiva, pe cand alte componente pot fi mult mai vechi si maturate. Gustul unic al scotch-urilor este dat de tratamentul cu fum de turba aplicat maltului inainte de distilare, tratament care da scotch-ului aroma, mai mult sau mai putin, fina de afumat. Dupa zona in care se produce scotch-ul acestea pot fi impartite in cinci regiuni: Highland, Lowland, Islay, Speyside si Campbeltown. Fiecare regiune produce diferite tipuri de scotch, iar fiecare regiune are trasaturi unice.

Dupa cereala de baza folosita cele mai importante whiskey-uri americane sunt bourbon-ul (minim 51% porumb), rye whiskey (minim 51% secara), corn whiskey (minim 80% porumb) si Tennessee whiskey (acceptat ca tip diferit in 1941). Statul american prevede ca orice whiskey sa nu fie distilat peste 80% alcool inainte de procesul de invechire si ca orice whiskey sa fie invechit minim 2 ani; daca procesul este continuat dupa cei 2 ani se adauga „straight” la denumirea whiskey-ului (ex. „straight bourbon whiskey”). Cele mai cunoscute whiskey-uri americane sunt bourbon-ul (produs in general in statul Kentucky) si whiskey-ul de Tennessee, care este produs prin tehnica de sour mash (pentru germinarea piureului de cereale este folosit un piure care a fost deja distiliat) si filtrat prin carbune de artar de zahar pentru ai da o aroma specifica. Whisky-ul canadian este recunoscut pentru faptul ca este mai deschis la culoare si mai matasos la gust si este de obicei obtinut din secara maltuita si trebuie invechit minim 3 ani.

Whisky-ul este una din bauturile care are o cultura si o istorie impozanta in spate si care cere respect cu fiecare inghititura. La ora actuala whisky-ul este daca nu cel mai cunoscut tip de alcool, unul din cele mai cunoscute, o bautura nobila care poate fi in acelasi timp o bautura distractiva. Poate o viata intreaga nu e destul ca un om sa invete cum sa pretuiasca whisky-ul si sa faca cunostinta personal cu toate tipurile de whisky existente, dar merita incercat.

Bourbon-ul este o categorie de whiskey, mai specific un tip de whiskey american care se produce predominant in statul Kentucky al SUA. Bourbon-ul poate fi produs oriunde pe teritoriul Statelor Unite, dar este puternic asociat cu statul Kentucky, unde a inceput sa fie produs din secolul al XVII-lea. Se estimeaza ca aproximativ 95% din productia de bourbon se distileaza si matureaza in Kentucky, dar se mai produce si in new York, Tennessee, Virgina, PensylvaniaMissouri, Kansas si altele. Orasul Bradstown din statul Kentucky este Capitala Mondiala a Bourbon-ului.

Bourbon-ul a fost recunoscut ca „produs distinct al Statelor Unite” de catre Congresul Statelor Unite in anul 1964 si astfel s-au stabilit anumite reguli ca un whiskey sa poata fi numit bourbon:
- compozitia trebuie sa contina minim 51% porumb
- nu trebuie distilat mai mult de 80% alcool per volum
- nu trebuie sa contina aditiv de culoare sau aroma
- trebuie maturat in butoaie de stejar noi, carbonizate pe interior
- trebuie pus in butoaie la maxim 62,5% alcool per volum
- nu trebuie imbuteliat la mai putin de 40% alcool per volum
- bourbon-ul maturat minim 2 ani poate fi numit „straight bourbon”
- la „straight bourbon” care a fost maturat mai putin de 4 ani trebuie afisata perioada pe eticheta
- daca o varsta este trecuta pe eticheta trebuie sa fie cea a celui mai tanar element
Totusi astazi majoritatea bourbon-ului este produs din doua treimi porumb si este maturat peste patru ani.

Procesul de producere a bourbon-lui incepe cu crearea terciului care contine in general 70% porumb si este amestecat cu secara sau orz maltuit. Cerealele sunt maruntite, se adauga apa si de obicei (nu tot timpul) o parte de terci deja folosit. Apoi se adauga drojdia si se lasa la fermentat, dupa care se distileaza pana la o concentratie de 65%-80% alcool per volum. Dupa acest proces va rezulta o spirtoasa incolora care trebuie maturata in butoaie de stejar carbonizate pe interior pentru a-si capata aroma si culoarea. Bourbon-ul ia din ce in ce mai multa aroma cu cat perioada de maturare este mai lunga, dar daca aceasta perioada este prea lunga poate lua o aroma de lemn si isi poate pierde balansul. Bourbon-ul nu poate fi imbuteliat la mai putin de 40% in mod normal, iar daca se intampla asta trebuie afisat pe etichet „bourbon diluat”.

Nu exista documente reale despre cum si cand a fost creata bautura care o cunoastem azi ca bourbon, dar exista foarte multe presupuneri si afirmatii eronate. Intr-una din povesti inventarea bourbon-unului a fost acreditata unui preot baptist numit Elijah Craig, care se zice ca ar fi fost primul sa matureze bourbon-ul in butoaie de stejar carbonizate. Alte nume care apar in povesti despre inventarea bourbon-ului sunt Jacob Spears, George Thorpe, dar se crede pare pana la urma in procesul de creare al bourbon-ului nu a fost implicat un singur om, ci un spirit colectiv. Explicatia ar fi ca imigrantii de origine scotiana, irlandeza, germana si franceza sa fi adus secretul distilarii si dupa un proces de transformare sa fi aparut bourbon-ul. Procesul de „sour mash”, adaugarea unei parti de terci deja folosite la noul amestec este acreditat fie lui James C. Crow, fie lui Jason S. Amburgey si este un proces necesar pentru toate „straight bourbon”.

Bourbon-ul poate fi consumat in foarte multe feluri, fiecare metoda eliberand un set nou de arome. Poate fi baut simplu, cu gheata sau cu adaos de apa (calduta sau rece), poate fi folosit in diferite long drink-uri sau in cocktail-uri precum Manhattan, Old Fashioned, Frankfurt Sour sau intr-un Mint Julep. Desi nu are istoria si mostenirea whisky-urilor europene, bourbon-ul castiga din ce in ce mai mult teren dovedindu-se foare versatil, deci ar trebui sa incercati aceasta licoare daca nu o cunoasteti.

Scotch nu este un tip de bautura speciala si individualizata, ci doar o denumire folosita pentru whisky-ul produs in Scotia. In Regatul Unit nu se utilizeaza denumirea de scotch deoarece cand spun whisky se refera la scotch. In schimb aceasta denumire este foarte populara in Europa si mai ales in Statele unite. Dupa toate relatarile si dovezile istorice descoperite se pare ca scotch-ul a fost primul tip de whisky distilat vreodata, in jurul anului 1495.

Scotia are o istorie bogata in distilare, dar nimeni nu stie exact cand locuitorii zonei au inceput sa distileze cu adevarat. Exista anumite documente care atesta ca Celtii Vechi distilau o spirtoasa numita „uisge beatha” („apa vietii”) care se pare ca ar fi evoluat in cea ce cunoastem azi ca whisky. Una din primele dovezi care atesta productia de scotch este o scrisoare a regelui adresata Fratelui John Cor prin care ii trimitea o cantitate mare de malt pentru a distila whisky. Aceasta scrisoare apare si in rolele fiscului din anii 1494-95. In anul 1644 s-a hotarat impunerea unor taxe tuturor celor care produceau scotch, aceasta ducand ca in 1780 sa exista doar 8 distilerii legate si aproximativ 400 ilegale. Datorita „Actului Accizelor” din 1823 care imputina constrangerile impuse distilatorilor, ingreunand astfel viata celor care produceau whisky ilegal. In anul 1831 introducerea alambicului Coffey in procesul de productie al whisky-ului a insemnat o dezvoltarea imensa si rapida a popularitatii spirtoasei. Aceasta dezvoltarea a fost ajutata si de disturgerea viilor frantuzesti de catre gandacul Filoxera, decimand astfel productia de vin si cognac.

Denumirea de scotch nu se poate da totusi oricarui whisky deoarece prin „Actul Whisky-ului Scotch” din anul 1988 s-au stabilit cinci reguli de baza pentru ca un whisky sa poata primi denumirea de scotch:
-    trebuie sa fie distilat intr-o distilerie scotiana doar din apa si orz maltuit, la care se pot adauga doar cereale integrale, care sunt procesate intr-un terci, transformat apoi intr-un substrat fermentabil doar prin sisteme de enzime endogene si fermentat doar prin adaugarea drojdiei
-    produsul distilat trebuie sa aiba o concentratie de sub 94,8% de alcool per volum pentru a retine aromele ingredientelor
-    trebuie maturat in Scotia, in butoaie de stejar, cel putin trei ani si o zi
-    nu are voie sa contina alte substante adaugate, in afara de apa si colorant pe baza de caramel
-    nu are voie sa fie imbuteliat la mai putin de 40% alcool per volum

Procesul de producere a whisky-ului incepe cu maltuirea cerealelor, adica in special al orzului, o cereala foarte folosita in productia scotch-ului. Procesul de maltuire consta in inmuierea cerealelor in apa si lasarea lor acolo pana la punctul de germinarea. Prin acest proces anumite enzime specifice sunt eliberate si transforma amidonul in zaharuri care pot fi distilate. Dupa ce s-a ajuns la treapta dorita de germinare cerealele sunt uscate folosind fum, de obicei de turba pentru a da o aroma de pamant. Maltul uscat este apoi maruntit intr-o faina numita „macinis” („grist”) care este apoi amestecat cu apa calda intr-un vas mare si este lasat sa se inmoaie. Urmatorul proces de macinarea creaza „terciul” („mash”), proces in care enzimele eliberate in timpul maltuirii transforma amidonul in zaharuri. Lichidul rezultat in urma procesului este cunoscut ca „must” („wort”). Mustul este apoi pus intr-un vas la racit, se aduaga drojdia si se lasa la fermentat rezultand un lichid similar cu berea.

Urmeaza apoi distilarea propiu-zisa care se poate face prin doua metode diferite in functie de whisky-ul produs. Metoda clasica care foloseste un alambic cu cazan este folosita pentru whisky-urile single malt, iar metoda continua care foloseste alambicul Coffey este folosita pentru whiky-urile grain. Procesul de distilare este folosit pentru a creste continutul de alcool si pentru a elimina anumite impuritati ca metanolul. Produsul obtinut este un lichid incolor, fara prea mare aroma si cu un continut mare de alcool, dar aici intervine procesul de maturare. Maturarea se face in butoaie folosite anterior de obicei pentru sherry sau bourbon si trebuie sa dureze minim trei ani si o zi pentru a putea fi comercializat. In timpul procesului de maturare lichidul din butoi se evapora cu o rata de 0,5%-2% pe an, iar aceasta parte este cunoscuta ca „partea ingerilor” („angel’s share”). Unele tipuri de whisky produse in special pe coasta vestica sunt maturate in aer liber, aproape de mare pentru a lua o aroma sarata, specifica. Dupa ce procesul de maturare este complet (poate dura mult mai mult de 3 ani) spirtoasa obtinuta este diluata sau nu (pentru whisky-urile imbuteliate la continutul de alcool din butoi), imbuteliata si scoasa spre comercializare.

Pe teritoriul Scotiei se produc mai multe tipuri de whisky, care difera defapt prin cerealele folosite, metoda de distilare si gradul de maturare. Avem astfel: Single Malt Scotch (numai orz maltuit distilat in alambic cu cazan), Single Grain Scotch (orz maltuit la care se pot adauga si alte cereale), Blended Malt (amestec de mai multe single malt de la mai multe distilerii), Blended Grain (amestec de mai multe single grain de la mi multe distilerii), Blended Scotch Whisky (amestec de single malt si single grain de la mai multe distilerii si reprezinta peste 90% din whisky-ul produs in Scotia).

La inceput in Scotia existau patru regiuni producatoare de whisky, fiecare avand un stil diferit si oferind pe piata produse relativ diferite, fiecare tip de scotch avand cate o trasatura unica zonei. Aceste zone erau Highlands (Tinutul Muntos), Lowlands (Sesul), Islay si Campbeltown. Apoi a aparut si a cincea zona numite Speyside, situata pe albia raului Spey, care inainte facea parte din zona Highlands. Mai exista o zona numite Insulele care nu este recunoscuta ca o zona autonoma ci este considerata ca facand parte din Highlands.

Whisky-ul este probabil cea mai cunoscuta bautura spirtoasa din lumea, iar scotch-ul este probabil cel mai cunoscut whisky, cel putin pe partea europeana. Este un lichid care a fost laudat, iubit si baut de foarte multa lumea incepand de la cei mai saraci pana la cei mai bogati. Cu ajutorul scotch-ului s-au creat cocktailuri precum Rob Roy, Rusty Nail sau Perfect Manhattan, dar pe cel mai des este consumat simplu cu sau fara adaos de gheata.